Cei cu performanțe mari neglijate: de ce organizațiile își pierd cele mai bune talente
În "Marea Reevaluare" de astăzi, cei mai buni performanți își reevaluează angajamentele mai repede decât pot răspunde organizațiile. În timp ce companiile se străduiesc să ofere salarii mai mari și avantaje mai bune, le lipsește ceva fundamental: cei cu rezultate mari nu pleacă doar pentru bani, ci pleacă din cauza modului în care sunt dezvoltați (sau mai exact, cum nu sunt).
Paradoxul dezvoltării
Luați în considerare sistemul tipic de management al performanței: pe o scară de la 1 la 5, ce se întâmplă cu angajații care obțin scoruri sub medie? Aceștia primesc planuri de acțiuni corective, instruire specializată, coaching dedicat și verificări regulate pentru a monitoriza îmbunătățirile.
Și ce se întâmplă cu cei care obțin 4 sau 5 puncte – cei cu cele mai bune rezultate? Primesc o bătaie pe spate: "Bună treabă! Continuați așa. Ne vedem anul viitor."
Această abordare nu este doar dezechilibrată, ci este autodistructivă din punct de vedere organizațional. Investim resursele de dezvoltare exact acolo unde vor produce cele mai mici randamente, neglijând în același timp chiar oamenii care ar putea oferi valoare exponențială cu sprijinul potrivit.
Costul neglijării
În timpul cercetării mele pentru "The Success Factor", am descoperit că cei cu rezultate mari caută în mod constant medii în care pot continua să crească. Ei nu caută doar recunoaștere, ci caută provocări care le extind capacitățile și lideri care investesc în dezvoltarea lor.
Când organizațiile nu reușesc să ofere acest mediu de creștere, cei cu performanțe ridicate nu devin doar nemulțumiți, ci devin ținte principale pentru concurenții care înțeleg ce stimulează cu adevărat talentele excepționale.
Matematica este simplă: un performer mediocru care se îmbunătățește ușor ar putea crește productivitatea cu 10%. Un performant ridicat care continuă să se dezvolte ar putea crește productivitatea cu 100% sau ar putea crea fluxuri de valoare complet noi. Cu toate acestea, resursele noastre de dezvoltare curg disproporționat către primul.
Inversarea modelului
Ce se întâmplă dacă am inversa acest model de investiții? Ce s-ar întâmpla dacă i-am aborda pe cei mai performanți cu aceeași intenție pe care o aducem planurilor de îmbunătățire a performanței?
Imaginează-ți că te apropii de talentul tău de top cu: "Știu că excelezi, dar sunt curios – ce abilitate ai vrea să dezvolți în continuare? De ce resurse aveți nevoie? Ce provocări te-ar ajuta să te dezvolți?"
Această abordare semnalează trei mesaje puternice:
Recomandat de LinkedIn
Într-o lume în care talentul este avantajul competitiv suprem, această filozofie de investiții nu numai că reține cei cu performanțe înalte, ci le sporește impactul asupra organizației dvs. Puteți citi mai multe despre asta în acest articol, care a fost #1 articol în Harvard Business Review, timp de o săptămână!
Concluzia ta
Paradoxul dezvoltării există în aproape fiecare organizație, dar recunoașterea acestuia vă oferă un avantaj extraordinar - atât ca lider, cât și ca realizator înalt.
✨ Pasul de acțiune pentru această săptămână:
Dacă ești un lider: Identificați-vă cei mai performanți trei jucători și programați o "conversație de dezvoltare" care să se concentreze nu pe ceea ce fac bine, ci pe ceea ce vor să învețe în continuare. Vino pregătit cu resurse specifice pe care le poți oferi.
Dacă ești un om cu performanțe mari: Nu așteptați ca organizația să vă abordeze. Pregătiți o propunere clară care să sublinieze oportunitățile de dezvoltare pe care le căutați și valoarea pe care le-ar crea - atât pentru dvs., cât și pentru organizație.
Organizațiile care vor prospera în următorul deceniu nu sunt cele cu cele mai mari bugete, ci cele care își dezvoltă cel mai eficient talentul cu cel mai mare potențial.
P.S. Pentru mai multe informații despre cum să identificați, să dezvoltați și să păstrați cei cu rezultate mari, consultați cursul meu LinkedIn Learning, Cum să mențineți angajații cu performanțe ridicate.
Cel mai bun talent al tău nu merită doar păstrat, ci și să crească! 🌱
Străluciți,
Dr. Ruth Gotian
Development Paradox in action 🔥 Ruth Gotian, Ed.D., M.S.
This is not exactly the same, but your piece reminded me of a story I've often shared. A friend of mine who was exceptional at her job and who put in longer hours than everyone else often said to me, "I'm working SO hard and nobody seems to notice, while those out the door at 5pm keep getting rewarded." I explained that I thought that, contrary to what she believed, her efforts were VERY MUCH being seen. The organization knew that if it moved her up, it would create a vacuum of soon-to-be-unaddressed day-to-day needs in the space she had just left. She was SO good, SO efficient, SO effective, that she made herself largely irreplaceable where she sat at that moment.
Good stuff Ruth Gotian, Ed.D., M.S.! I just had a client say something similar and so we paved a new path for him. :)
Thank you for putting words to this! I understand why this happens, but thinking about it logically you realize how silly it is to happen. It would be like an elite athlete only working out their weaker areas and stopping their core set of training because they're already good at them... use it or lose it! And, in business, we definitely don't want to lose those earnestly working hard.